:)) Mă plimb cu tramvaiul 51 … DND :D

Meciul cu cântec dintre Rapid şi Steaua, incheiat cu scorul de 5 – 1 pentru giuleşteni a adus un val de ironii la adresa celor de lângă cimitirul Ghencea. Cea mai amuzantă mi s-a părut schimbarea denumirii tramvaiului 41, care face legătura între Ghencea şi Giuleşti,  în “tramvaiul 51” ))) Iată şi celelalte glumiţe care desfiinţează “steluţele” din ţara noastră :

• - Cum se saluta stelistii? Give me five!
• - Ce oras viseaza sa viziteze stelistii de Craciun? Cincinnati.
• - Care e site-ul favorit al stelistilor? HI5.
• - Povestea preferata? 5 paini, de Ion Creanga
• - Jocul preferat? Area 51.

După o pauză cam lungă …

După 2 luni de zile în care nu am mai scris nimic, mi-am amintit că mai am şi eu un blog. Am stat departe de calculator toată perioada asta, am suferit o aşa-zisă “dezintoxicare tehnologică”. De când nu mai lucrez, parcă nici nu mai ştiu să scriu. În tot acest timp … mmm, nu mă pot lăuda decât cu o decepţie şi cu o seară în care am defilat pe culmile extazului. Ca să începem cu partea proastă, am rămas oarecum interzis în momentul în care am fost caracterizat de către ultimul om la care mă aşteptam drept “obsedat”, dar să trcem peste. Măcar să mor eu de incurabila mea obsesie. Să trecem la partea frumoasă. Pentru că nu eram în apele mele şi nu mă puteam împăca cu noua mea funcţie oficială de obsedat, Rapiduleţul meu scump şi drag s-a gândit să-mi facă un cadou şi să mă scape de gândurile rele care îmi împăienjeniseră minţile. Şi ce credeţi că s-a întâmplat? Duminică seara, pe 18 aprilie, în jur de ora 21:45 mi-am aruncat ochii pe tabela de marcaj a stadionului Giuleşti şi ce credeţi că mi-au văzut ochişorii : Rapid Bucureşti 5  -  1  Steaua Bucureşti . Despre cea mai frumoasă frumoasă seară din viaţa mea de suporter, dar şi despre urmările acesteia vă voi povesti  în următoarele articole.  FZR !!!!!!!!!!!!!

Omul vs. conştiinţa sa

Te-ai gândit vreodată cum ai fi dacă nu ai depinde de propria conştiinţă? Cel mai repede, cu siguranţă, gândul te duce la termenul “inconştient”. Poate e aşa, poate nu e aşa. De vreo câteva zile ascult o melodie care m-a pus pe gânduri din punctul ăsta de vedere. Un dialog între om şi conştiinţa sa, structurat pe două strofe. În concluzie, poţi să faci ce-oi face, ca om în kktul ăsta de lume nu ai nicio şansă într-o astfel de luptă. Realizez că uneori, adevăratul duşman nu e viaţa, ci conştiinţa din noi, care ne ţine prozonieri în multe lucruri pe care vrem să le facem.  Oricum, mulţumesc Rappa! Şi pentru “Proces de conştiinţă” şi pentru “Lăutarii din asfalt”, şi pentru “Dincolo de Rapid nu există viaţă” şi mai ales pentru “Condamnaţi la viaţă” .

Pentru cei care vor abonamente pentru retur

Toţi rapidiştii din Piteşti care vor să-şi cumpere abonamente pentru returul care va începe în acest week-end să strângă câte 60 de lei (cel mai probabil preţ). Eu voi avea drum în Giuleşti la începutul săptămânii următoare şi cu ocazia asta evităm aglomeraţia de la primul meci, cu Urziceniul. Banii o să mi-i daţi sâmbătă, când ne vom întâlni să vedem meciul cu Poli Iaşi  (ora 19:00). Tot atunci o să facem şi lista cu CNP-urile. A, era să uit. Să mai aveţi la voi bani de motorină (aproximativ 10 lei).  Sper să faceţi tot posibilul să vă luaţi de pe-acu abonamente, să nu stăm apoi la meciurile cu steaua, dinamo, craiova…etc să umblăm ca nebunii după bilete sau să le luaţi de la bişniţari cu 1 milion bietul.  FORZA RAPID !!!

Şi când m-apucă câte-un dor …

Deşi am fost la curent zi de zi cu blogurile prietenilor, eu nu am mai postat nimic tocmai de pe 24 ianuarie. Aşa se-ntâmplă când rămâi fără ocupaţie. Te plictiseşti şi de persoana ta. M-am gândit că rămân în urmă şi nu e frumos din partea mea. Dar deh…încerc să mă acomodez şi eu cu o viaţă nouă, de trântor, în care mă uit la filme, fumez non-stop, încât am schimbat şi mirosu-n casă, mai scriu din când în când la licenţă, dar nu prea mult că mi-e frică să n-o termin prea repede, mă pun în pat de la 21:00 ca neînţărcaţii şi tot aşa. Halal viaţă. Când mă gândesc că de la 19 ani nu mi-au stat picioarele, acum mă simt prizonier. Şi ce e mai rău e că mi-e dor. Mi-e dor să-i dau bobârnace lui Costy, mi-e dor de discuţiile Danei cu doamna Monica despre haine, mâncăruri…etc, mi-e dor de domnul Emil (“Băieţi, voi la cât sunteţi gata? Să-ncercaţi să scrieţi puţin mai repede, vă rog eu frumos!”). De Mihai şi Claudiu nu mai zic. Sunt un norocos că i-am cunoscut. Oameni de la care chiar ai de învăţat. Mi-e dor  de Ioana, care m-a lăsat mască la modul cum a reacţionat când am plecat pentru ultima oară din redacţie. Atunci mi-am dat seama că nu am trecut degeaba prin locul ăla. Mi-e dor de Irina, cel mai înţelegător om care l-am întâlnit vreodată. În concluzie, mi-e dor de toţi şi poate nu am arătat-o, dar acum, când nu vă mai am pe lângă mine, îmi dau seama că eu chiar mi-am iubit colegii de serviciu. Numai bine vă doresc ! :* 

Înjurăturile zilei:

1.  “Să-mi bag curu’n titlul vostru !” (Ambrosini, când a luat Interul titlul anul trecut)

2. “Futu-ţi pulaa mătii !” (asta e creaţie proprie, amintiri din copilărie)

E timpul să acţionez! Angelina s-a despărţit de Brad. Acum ori niciodată!

Brad Pitt şi Angelina Jolie se despart, ei semnând o serie de acte privind separarea, care are o miză financiară de peste 210 milioane de euro, cei doi punându-se de acord asupra custodiei comune a celor şase copii, informează presa britanică.

“Documentele sunt deja pregătite pentru o despărţire, care să fie cât mai civilizată. Este clar că problema care se pune este când va avea loc despărţirea, nu dacă“.

Pot să spun că răbdarea este de aur şi este chiar una dintre cele mai mari calităţi cu care mă pot lăuda. Ultima oară când am vorbit cu ea la telefon, i-am promis Angelinei că o voi aştepta, iar sufletul meu îi va fi mereu deschis în cazul în care se răzgândeşte. La început mi s-a părut că totul s-a terminat, însă acum văd într-adevăr că Angelina mi-a răspuns sentimentelor. Şi chiar dacă voi fi tatăl celor 6 copii făcuţi cu Brad, nu mă deranjează. Mai fac şi eu vreo 7.  Ce pot să spun. Dragostea a învins orice obstacol şi de data asta, iar Angelina mi-a demonstrat lucru ăsta. Te iubesc Angi şi abia aştept să vii acasă. Să mă suni să vin să te iau de la aeroport. Dacă vii cu copiii, să-mi spui, că închiriez un maxi taxi.